Amely's Mum

Prima băiță a Amaliei a fost horror. Ea plângea de numa, eu eram toată agitată și am verificat apa de o mie de ori și cred că a durat cam trei minute! :D Și nu am fost singură! Soacra mea m-a ajutat, sincer ea a cam făcut tot, eu stăteam agitată și speriată și nu mă puteam concentra la nimic. Ama așa plângea de eram și eu pe punctul de a plânge. Apa era ok, controlată de o mie de ori după cum am mai spus, doar că ea nu era obișnuită cu acest moment. Următoarele tentative de băiță au fost când ok, când cu urlete de trezeam vecini. Plângea în cădiță și părea ca nu îi place deloc. Eram îngrozită că urmează să facem băiță și toată operațiunea se termina destul de repede. Dar, acum de două săptămâni, băița a devenit ceva minunat. Stă frumos în suport, îi place să simtă apa călduță, să îi se facă masaj, să fie răsfațată. Dacă înainte plângea când o bagam la baie, acum plânge când o scot, pentru că mai vrea. E așa liniștită în cădița ei roz și ne aruncă și câte un zâmbet din când în când. Cre...

E adevărat că după ce ai un copil nu mai ai atâta timp pentru tine. Ești mereu în priză și faci totul ca să îi îndeplinești nevoile. Dar după un timp te obișnuiești și îți reiei ritualurile de frumusețe. În timpul sarcinii tenul meu s-a schimbat din uscat în gras. Așa că am fost nevoită să îmi schimb toate cremele și alte produse pentru ten. Am apelat la gama Plant Activ și am fost foarte mulțumită. Crema pentru ten și demachiantul pe baza de ulei de sâmburi de struguri a făcut minuni. Acum după ce am născut tenul meu a redevenit uscat așa că va trebui să îmi schimb iar produsele pentru ten. Ador ritualul meu de frumusețe și nu mă abat de la el. Dimineața și seara o pun pe Amalia în leagăn și îmi urmez rutina ce presupune demachiere, loțiune tonică, o cremă hidratantă și o cremă multifuncțională, pe care o pot folosi și ca fond de ten și este perfectă când trebuie să pleci repede undeva. Dacă am avut o noapte bună, adică dacă Amalia a dormit bine, mă dau și cu rimel și cu balsam de buz...

Acum e o plăcere sā alăptez, dar începutul a fost tare greu și au fost momente când mă gândeam cu groază că trebuie să îi dau să mănânce Amaliei. A fost pusă la sân la maxim o jumătate de oră de la naștere și s-a atașat bine. Dar lipsa mea de experiență și faptul că a mai primit lapte praf ne-a îngreunat drumul. O tot puneam la sân, nu o țineam bine, o tot mutam de la un sân la altul și rezultatul a fost că nu se sătura și mi-a făcut și niște răni groaznice. Am folosit mameloane de silicon, am fost pe punctul de a cumpăra lapte praf, dar toate au trecut. Îmi tot repetam în minte că trebuie să mai rezist o zi și după încă o zi și tot așa până au trecut rănile și alăptatul a devenit ceva foarte frumos și natural. Am mai făcut prostia să citesc pe un grup special de suport în alăptare, unde toate mămicile alăptau fără nicio problemă, spuneau că alăptarea nu trebuie să doară, ca nu mai știu ce, la ele totul era perfect, copii se atașau din prima perfect, totul lapte și miere. Aproape am in...

Mi-am făcut bagajul pentru maternitate cam cu o lună înainte să nasc. Am născut la o clinică privată și nu prea am avut nevoie de foarte multe lucruri, dar m-am hotărât să scriu această postare în ajutorul viitoarelor mămici, fie că nasc la stat sau la privat. Lista prezintă părerile mele și poate fi îmbunătățită în funcție de dorințele fiecăruia. În primul rând e important să aveți la voi actele necesare internării ( eu le-am adunat pe toate și le-am pus într-un dosar). Deci aveți nevoie de: carte de identitate (original și copie), cardul de sănătate, adeverință de salariat ( pentru cele care nasc la stat, mie nu mi-au cerut) dosar cu analizele făcute în sarcină, plan de naștere (dacă nașteți la clinică privată). Pentru mămici: 2-3 cămăși de noapte speciale pentru alăptat ( eu primeam de la ei, dar am preferat să îmi duc și eu una), un halat( dacă nașteți în lunile friguroase, dar și atunci când o să vă plimbați pe hol sau afară), papuci de casă (preferabil de cauciuc ca să nu aluneca...

Azi e despre noi, mămici! Despre acel puțin timp, dar necesar ce trebuie să îl avem pentru noi. Acel timp fără bebe, fără soț, fără să se audă vreun zgomot, fără nimic într-un loc special. Acel loc special este pentru mine balconul :)) Fur repede o înghețată din congelator, fug în balcon și mă las răsfățată de razele soarelui. Nu, nu durează mult, maxim 5-10 minute pentru că de obicei bebelina își dă seama că a rămas singură în leagăn sau fix atunci se trezește, dar în acele 5-10 minute sunt doar eu cu gândurile mele și e linișteee! După revin la alăptat, la schimbat scutece, la mâncat pe fugă în timp ce o legăn pe Amalia în cărucior și cânt nani, naniii, naniii. Chiar mă tot gândeam și râdeam cu mami spunându-i că poate o să mă înec într-o zi cu mâncare, nu e o idee așa bună să cânți în timp ce mănânci, dar altfel nu adoarme, adoră vocea mea. :P În fiecare zi îmi fac timp de acest moment și ador rutina asta. Timpul pentru mine mai înseamnă cititul atunci când bebe doarme. Îmi place f...

Astăzi Amalia împlinește 2 luni. Aceste 2 luni au fost minunate și abia așteptăm următoarele luni și provocările care vin cu ele. La mulți ani iubirea noastră! îți dorim să fii sănătoasă și să îți împlinești toate visele! Te iubim! Mami și Tati. ( și Zumba) :P >

E tare frumos, dar și greu. Te schimbi total. Dacă înainte mă gândeam ce culoare să îmi fac unghiile, acum mă gândesc ce culoare să aleg pentru hainele bebelinei și tot ce fac, fac numai pentru ea și numai cu gândul la ea. După ce naști te trezești acasă ruptă de obosită și cu o mogâldeață în brațe și nu știi ce să îi faci ca să nu mai plângă. E schimbată, mâncată și tot plânge. Și încet, încet descoperi că legănatul în brațe o liniștește, că un cântec inventat pe loc e ca un praf de somn și că un pupic íți aduce un zâmbet minunat care îți rămâne în suflet. Deși râdeam când auzeam de la alte mămici, recunosc că au fost zile și nopți când nu am putut dormi și am stat să urmăresc dacă respiră. Sună a nebunie, dar în primele săptămâni par atât de fragili încât nu știi ce să mai faci ca să îi protejezi. Prima dată când am fost nevoită să plec în oraș, am fost foarte speriată că o las acasă, deși a stat cu mama și era în siguranță. Tot timpul m-am gândit la ea: dacă îi este foame, dacă plân...

De când am născut am primit nenumărate sfaturi. Pe unele le-am cerut, altele le-am primit gratuit. Când am ieșit prima dată la plimbare cu Amalia nu am făcut cinci metri că am fost întrebată dacă alăptez am răspuns că da și atunci a venit valul de sfaturi. Să îi dau și ceai sau apă că se deshidratează, să îi fac program de mâncare la 3 ore că altfel mă va trezi noaptea din oră în oră și multe altele. Ce să-i explic eu că există lapte de început și lapte de sfârșit, primul ține de sete și al doilea de foame, că până la 6 luni laptele îi asigură tot ce trebuie și că ceaiul se folosește numai în scop terapeutic. Oricum nu m-ar fi ascultat și m-ar fi acuzat că îmi chinui copilul. Așa tare o chinui că în primele 2 luni a luat în greutate 2 kg. Recunosc cā la început mă deranja foarte tare când mă oprea cineva să mă sfătuiască cum să îmi cresc copilul, dar acum ascult, mulțumesc, zâmbesc și merg mai departe. Nu pot să înteleg de ce unii simt nevoia să facă asta și cu ce îi ajută. Și nu am p...

Am născut prin cezariană. De cum am aflat că sunt însărcinată am fost întrebată cum vreau să nasc. Mereu am răspuns că natural, dar nu voi exclude cezariana dacă va fi nevoie. Recunosc că înainte să fiu însărcinata excludeam cezariana auzind mămici spunând că nașterea naturală e mai ușoară, că te refaci mai repede, că sunt mai multe beneficii pentru bebe, că laptele îți vine mai repede, că printr-o naștere naturală devii mamă cu adevărat și lista poate continua la nesfârșit. Nimic mai fals, depinde de organism. Fiecare femeie trebuie să aibă dreptul de a alege cum vrea să nască fără să fie blamată și descurajată. Și da, eu am ales cezariana împreună cu doctorul care îmi supraveghea sarcina și cu soțul meu după ce la 39 de săptămâni și 4 zile bebe nu dădea niciun semn că vrea să vină și deja apăreau unele probleme. Din cauza atâtor "sfaturi" primite, când am auzit că voi naște prin cezariană m-a luat o panică de nu am putut dormi toată noaptea înainte de operație. Era șase dim...

M-am decis să scriu despre cumpărăturile ce le-am făcut în timpul sarcinii, dar și după ce am născut, atât pentru mine cât și pentru bebe. Sunt părerile mele bazate pe sfaturi primite de la prietene și pe puțina experiență de mămică. Nu înseamnă că sunt cele mai bune, dar sper să vă ajute. Pentru mine cât am foat însărcinată am cumpărat trei perechi de pantaloni, foarte comozi cu care am umblat 8 luni :D și în ultima lunā am umblat doar cu una care mă mai încăpea și care avea burtieră. Pe lângă aceste perechi de pantaloni am cumpărat niște bluze și cămăși foarte comode care îmi acopereau burtica și în care mă simțeam foarte bine. Aaa, da și am mai luat pantofi și balerini mai mari cu o măsură ca să mă simt comodă și mai ales pentru că în ultima lună picioarele îmi erau umflate mereu. Eu oricum nu prea ieșeam din casă, am lenevit toată sarcina, așa că pentru cele mai active sau care lucrează poate vor avea nevoie de mai multe haine :) Prin casă stăteam în haine cât mai comode și mai lar...

Citind pe grupurile de mămici am văzut mai multe postări având ca subiect relaţia cu soţul după ce apare bebe. Sincer am fost şocată de răspunsurile unor mame. Pur şi simplu din punctul lor de vedere soţul trebuie să dispară după ce se naşte bebe, să nu le strice relaţia cu aceasta, să nu le ia din timpul petrecut cu bebeluşul. Nu mai are dreptul şi el la o vorbă bună, la o mângâiere, la o mâncare caldă, la un moment de relaxare. Nu, nu şi nu. Tot timpul după este dedicat bebeluşului. Excludem pe toată lumea şi devenim posesive, nimeni nu are voie să se atingă de bebeluşul nostru. Soţul trebuie să încaseze certuri şi reproşuri din cauza "hormonilor" pentru ca asta înseamnă să fii tată. Cum a spus o mămică: "Trebuie să suporte că el a vrut copil". DA. e adevărat că ne-am sacrificat corpul pentru a da naştere copilului, că viaţa noastră profesională este pusă pe pauză, dar să nu uităm că şi viaţa lor s-a schimbat şi că şi ei fac eforturi să ne suporte mofturile din ti...

Mi-am dorit foarte mult să am un bebe. Așteptam cu nerabdare să îmi admir burtica, să fiu răsfățată de toți membrii familie, să cumpăr primele hăinuțe și să simt primele mișcări. Am avut o sarcină ușoară, cu puține dureri de burtă care au fost absolut normale și le aveam deoarece se fixa sarcina. După a început o perioadă scurtă în care îmi era greață dimineața, dar asta a fost maxim 2-3 săptămâni. Am scăpat de greață și până pe la 3 luni am avut o stare tare ciudată care m-a deranjat foarte tare. După cum v-am mai povestit sunt o pofticioasă și îmi place să mănânc :D tare mult! 2 luni m-am chinuit deoarece orice mâncam parcă nu avea niciun gust, nu simțeam nicio aromă și era foarte frustrant. Parcă aș fi mâncat același fel de mâncare în fiecare zi. Chiar și felurile de mâncare preferate păreau banale și nu aveau niciun gust. Pe la 3 luni această senzație a dispărut și am putut să mă bucur din nou de mâncare și chiar am mâncat de am rupt următoarele 6 luni. Nici bine nu a dispărut acea...

Pe Zumba am adoptat-o acum 6 ani. Mereu mi-am dorit o pisică și atunci când m-am mutat cu soțul meu am zis că acum e momentul. Am avut noroc că și soțului meu îi plac pisicile și mi-a făcut pe plac. De la început ne-am dorit un motan. Visul nostru era să fie mare și gras. Ne-am dus să vedem mai multe pisici și ne-a fost prezentată Misy pe atunci. A luat-o soțul în brațe și jumătate de oră cât am vorbit cu doamna de la adăpost nu s-a mișcat din brațele lui, așa că am decis să o adoptăm. Prima seară cu ea acasă a fost de coșmar. A mieunat încontinuu și ne-a trezit din oră în oră. Acum având bebe pot să asemăn acea seară cu prima seară cu bebe acasă. Revenind la Zumba, ea a fost primul nostru bebe, ne-a bucurat sufletele și am avut momente minunate împreună. Toate bune și frumoase până când am rămas însărcinată și au început să aparā voci care ne spuneau să o ducem la țară, să o dăm înapoi la adăpost. Au ajuns chiar să spună că pisica lasă păr și părul îi va face rău bebelușului, că va d...

Vizitele la ginecolog pe parcursul sarcinii au fost o adevărată plăcere pentru mine și o să vă spun de ce. Dar mai întâi să vă povestesc cum mi-am ales ginecologul. L-am ales la recomandarea unei prietene. M-am dus încrezătoare la o consultație de rutină, mi-a plăcut cum mi-a explicat tot și în detaliu, cum vorbea calm ( la ce agitată sunt eu ar fi fost aiurea să am un doctor care să mă repezească) cum se comporta și am zis gata dacă rămân însărcinată la el vin. Și așa a fost și voi merge și la următorul copil dacă îmi mai fac curaj să fac al doilea copil. Cred că e foarte important să ai încredere în doctorul care îți urmărește sarcina și să poți vorbi deschis. Îmi amintesc oarecum cu rușine acum ce întrebări puerile îi trimiteam prim email și majoritatea începeau cu: "E normal să..?" "E normal dacā..?" și primeam răspuns de fiecare dată și mă linișteam până la următoarea problemă existențială. Chiar și soțul mă liniștea spunând să aștept până la următorul control,...

Bună dimineaţa! Dacă ieri v-am povestit cum am aflat că sunt însărcinată, azi vă prezint părerea soţului meu despre sarcină. L-am rugat să îmi trimită nişte rânduri şi ce am primit mi-a întrecut aşteptările. Nu am de spus decât atât: Tati şi noi te iubim şi te aşteptăm cu drag acasă. Femeie însărcinată….ce să zic… primul gând al oricărui bărbat nu poate fi decât acela că urmează 9 luni de mofturi, trezit la 2 noaptea să dau fuga la magazin să cumpăr scorţişoară, muştar, ciocolată aerată ce se gaseşte doar într-un magazin, în partea opusă a oraşului că doar aia cu ambalaj ciclam, nude sau fucsia este delicioasă în creierii dimineţii, călătorii şi orice activitate planificată pe un traseu cu cât mai multe toalete, ore petrecute în magazine după acea bluză care nu o face urâtă sau grasă, zile în şir de discuţii despre numele copilului, dacă să fie Amalia, Maria, Sara, Sofia, Andreea, Khaleesi sau orice alt nume care semnifică puritate, inocenţă, zâmbet, dragoste, Cea aleasă, prinţ...

Spre seară am devenit melancolică. Mi-e dor de două zâne dragi mie. Mi-e dor de întâlnirile, glumele noastre şi de limbajul nostru secret. Mă leagă atâtea amintiri frumoase de ele şi iubesc faptul că deşi nu vorbim în fiecare zi ne conectăm imediat când ne întâlnim. Una dintre ele pare o inocentă, dar este o femeie superbă şi explozivă, acum mamă şi soţie perfectă. Cealaltă este o visătoare, viitoare soţie dedicată şi o artistă desăvârşită. Mă bucur că fac parte din viaţa lor şi ele din a mea. Vă pup fetelor şi mi-e dor de voi. Până la următoarea întâlnire. >

Era o zi de septembrie. Nu ştiu cum se face că majoritatea lucrurilor importante din viaţa mea se întâmplă în septembrie. Într-o zi de septembrie mi-am cunoscut soţul şi tot într-o zi de septembrie ne-am căsătorit. Acum încă un eveniment important avea loc în septembrie. Ne-am dorit mult un bebe aşa că Amalia era oarecum aşteptată, dar nu ştiam încă exact când. Cu câteva zile înainte să aflăm că vom fi părinţi am fost la o nuntă la care m-am comportat foarte ciudat. Sunt o fire foarte pofticioasă. Devorez mâncarea şi mănânc cu o plăcere încât chiar dacă nu îţi este foame vei mânca alături de mine. Dar în seara aceea nu aveam nicicum poftă de mâncare şi orice fel de mâncare ar fi fost servit pur şi simplu nu puteam mânca şi nu îmi explicam de ce. Chiar şi soţul observase şi râdeam amândoi de acest lucru. Din acel moment am început să îmi pun întrebări şi parcă să mă simt ca o graviduţă şi deja să elimin lucruri care dăunau bebeluşului, nu am băut deloc alcool, când dansam încercam să fi...

Soare, cer senin, 30 de grade, sunetul păsărelelor..toate mă duc cu gândul la mare, la vacanță. DAR momentan sunt în casă cu o bebelină pufoasă care îmi acaparează toată atenția și îmi fură toată energia. Cum am decis să îmi fac un blog? Într-o zi superbă după ce mi-am adormit bubulina și am luat ca de obicei telefonul în mână mi-am dat seama că m-am săturat să stau să citesc pe facebook pe grupuri de mămici ( apropo sunt băgată în peste o sută de grupuri) și că aș vrea să fac și altceva. Rutina mea e destul de simplă. Alăptez, adorm, schimb scutece și printre acestea fac lucruri care seamănă cât de cât cu cele pe care le făceam înainte să am un bebe. Acest blog va reflecta experiența mea ca femeie, graviduță, mamă și în cadru lui îmi voi exprima sincer părerile, ideile și experiențele mele. Pe parcursul sarcinii, dar și acum de când sunt mamă am întâmpinat multe probleme care păreau atunci de nerezolvat și pe care le-am depășit destul de ușor. Sper ca acest blog să ajute graviduțe și ...