Amely's Mum

Imaginează-ți! 😁 3 h de impachetări, masaj, peeling, măști hidratante, relaxare, muzică în surdină. A fost mai mult decât mi-aș fi putut închipui atunci când am primit voucherul de ziua mea de la soțul meu. M-am bucurat foarte mult pentru că simțeam nevoia de relaxare și timp pentru mine, ca să fiu versiunea mea cea mai bună pentru ei. Mami happy, tati și bebe happy! Programarea a fost la Hotelul Nevis, partea de Wellness&Spa. Marți la ora 12, eram acolo entuziasmată. Am fost primită și răsfățată timp de 3 h fară reproș. Primul lucru de care am avut parte a fost o exfoliere și trupul meu de felină s-a bucurat de un masaj cu o cremă abrazivă ce mirosea minunat. După un duș am trecut la împachetarea cu nămol și am stat 40 de minute la termocuvertură. 40 de minute trec ca 5, când ești lăsată într-o cameră cu lumină difuză, muzică foarte plăcută. Minunat și relaxant timp. După împachetarea cu nămol am trecut la duș Vichy adică hidromasaj, foarte, foarte plăcut. Un masaj plăcut cu u

După sarcină am rămas cu câteva kilograme în plus, destul de multe și am tot încercat diferite metode de slăbit. În prima fază m-am înscris la sala unde mergeam înainte de sarcină și unde am avut rezultate foarte bune, dar de data aceasta nu mai funcționa pentru mine. Clar nu mai eram cea de dinainte de sarcină, nu mai aveam rezistența necesară și nici timpul. Trebuia să mă împart între bebe, alăptat și să mă mulez după programul soțului. Greu de realizat și în practică și în teorie. După am început să țin o dietă drastică, fără dulciuri, pâine, făinoase, prăjeli, fără, fără, fără. Ce a ieșit? Amețeli groaznice, slăbiciune, puls mărit, stare generală de rău. Să vă spun că și alăptam? Cum m-am pus pe piciore? Cu mâncat normal, calciu și vitamine postnatale. Dar tot nu eram mulțumită de mine. Kilogramele nu dispăreau, celulita prezentă. Puțin dezamăgită, dar încrezătoare, am zis că sigur reușesc, mai slăbisem o dată în 2015 de la 82 de kilograme la 72 cu un program de slăbit, care acum

Încercăm mereu să fim cele mai bune pentru piticii noștri. Uneori avem răbdare infinită, alteori explodăm chiar când nu e cazul, dar cu toate astea suntem mămici minunate toate. Îți iubești copilul orice ar fi.   Chiar dacă face năzbâtii, aruncă cu mâncare, țipă, simți că nu mai poți și îți promiți că mâine nu îi mai dai voie să împrăștie toate jucăriile. Chiar dacă nu ai mai dormit de mult 4 ore legate, nu ai timp să faci curat în casă și mănânci mai mult pe fugă, nu poți să stai mult supărată și să nu îți alinți mereu puiul. Ești cel mai mare susținător al copilului tău.  A ridicat capul. Stă în funduleț singur. A făcut primii pași. Sari în sus de bucurie și ești cea mai mândră mămică. Bunica, nașa, mătușa, prietena primesc neapărat poze cu dovada.  Prezența ta e cea mai importantă. Câteodată poate să facă orice bunica, tati sau oricine altcineva, pentru că doar prezența mamei e cea care liniștește bebelușul. Dacă vine mami totul e bine și perfect. Oricât de obosită ai fi,

Mâine iubirea mea mică împlinește un an. Acum un an, în data de 17 Mai, ieșeam amețită din cabinetul ginecologului care mă programase pentru a doua zi la cezariană. Trecusem de 39 de săptămâni, nu aveam nicio contracție, colul era bine betonat și Amaliei îi plăcea mult în burtică. Avea la ultimul ecograf 3600 gr și s-a născut a doua zi cu 3660 gr. Am spus mai sus că am ieșit amețită din cabinet, pentru că nu îmi venea să cred că în sfârșit se întâmplă, că a doua zi îmi voi vedea bebelușul. Din păcate, după ce naști nu primești un manual de instrucțiuni, așa că fiecare se descurcă cum poate. Chiar nervoasă îi spuneam lui mami, cum pot aștia la 4 zile după ce ai născut să te trimită așa acasă, să te descurci, eram foarte indignată. Mami râdea și tot îmi spunea că e treaba mea să mă descurc de acum. Maternitatea m-a lovit destul de tare. Nu știam pe ce planetă sunt, speriată, panicată, cu un ghemotoc mic pe care nu îl înțelegeam și cu dureri și toate cele după cezariană. Nu a f

A plecat somnul. Ala bun, cât vrei tu, când vrei tu și cum vrei tu și nu știu dacă mai vine vreodata înapoi. Au plecat prietene, care se pare că nu mă mai înțeleg, pentru că sunt mamă acum, greu de înțeles. Filmele nu mai sunt văzute de la cap la coadă, pentru că la fiecare oră trebuie să fie pauză de țiți, mâncarea nu mai e amestecată, îi dai drumul direct pe gât și te bucuri dacă apuci să mănânci o mâncare caldă pe zi, ciocolata e mâncată pe ascuns, plimbarea nu mai e un mod de relaxare, ci o metodă prin care încerci să obosești piciul, poate doarme mai bine la noapte, weekendul nu mai e neapărat ceva ce aștepți cu nerăbdare, cu mai mult dor și drag aștepți seara ca să adoarmă bebelușul. A venit cu o iubire pe care nu credeam că o voi simți vreodată, cu noi prietene, mămici și ele, care se pare că mă înțeleg perfect, cu liniște în suflet, cu multe activități zilnice, pe care nu credeam vreodată că le voi putea face într-o singură zi, cu stres maxim, griji, pentru că vreau tot ce

Citesc horoscopul în fiecare zi. Apropo, sunt născută în zodia Gemenilor. Sunt colerică, vulcanică. Erup în câteva secunde, dar tot la fel de repede îmi trece.  Ador pisicile. Chiar am una. O pufoasă tigrată. Zumba. Îmi place să citesc. Povești de dragoste, siropoase. Florile mele preferate sunt trandafirii albaștri. Îmi plac filmele SF. Căpșunile sunt viața mea. Dau orice pentru o cafea bună cu lapte. Îmi place să călătoresc. Mult și des. Cred că fiecare om apare cu un scop în viața mea și pleacă atunci când nu mai merită să stea.

Văd întrebarea aceasta destul de des și peste tot. La câte luni stau bebelușii singuri în fund? Depinde. De copil, fiecare e diferit, nu prea poți compara, pentru că rar găsești doi copii la fel. Unii stau singuri în fund la 7 luni, alții la 8, poate chiar și la 9. Nu îl compara mereu și dacă ai vreo nelămurire întreabă medicul sau pediatru la care mergi. Amalia a stat în fund, dar bine, nesusținută și nepusă între perne în jurul vârstei de 8 luni. Am lăsat-o să facă acest pas singură, când se va simți pregătită. Totul s-a întâmplat de la o zi la alta, nici nu mi-am dat seama și ea deja statea singurică în fund. Cel mai bine e să ai răbdare și să nu grăbești lucrurile. Copilul va parcurge fiecare etapă când simte el că e pregătit și nu neapărat când vrei tu. Aaa și cei care stau în fund "nesusținuți" la 4-5 luni, te asigur că nu au cum, ci sunt puși între perne. Nu te mai speria, mami și ai răbdare cu puiul tău.

Cum nu sunt mamă de băiat, am rugat niște mămici foarte drăguțe să îmi spună experiența lor. Am primt niște mesaje foarte frumoase. Ioana:   Cum e să fii mamică de băiat? Cred că mare diferență între a fi mamă de băiat sau fată nu cred că este, doar suntem mame toate, grijile tot apar, momentele frumoase nu mai zic și bucuria că îi vezi fericiți și sănătoși te face să spui că nimic nu e imposibil. Eu am doi băieței și mă bucur pentru că mi-am dorit băieți, sunt foarte atașați de mine amândoi, deocamdată sunt mici, dar îmi doresc ca ei să crească frumos și să reușesc să le ofer o educație frumoasă. Și băieții sunt sensibili și ei suferă, chiar dacă sunt băieți. Eu încerc să îi învăț să își exteriorizeze sentimentele și stările, să poată să spună întotdeauna ce simt și ce vor, cu băiețelul cel mare încă lucrez la acest aspect, dar până acum e bine, e foarte înțelept câteodată. Nu e mai ușor să fii mama de băiat decât de fată pentru ca multă lume tinde să spună asta. Și ei au nevoi,

Mi-am dorit băieţel  şi am primit o fetiţă. Nu ştiu de ce, dar toată lumea, inclusiv eu, se aştepta să am un băieţel, aşa că mi-a intrat oarecum ideea asta în cap. La ecograf, când tot controla doctorul pe acolo, am ajuns şi la momentul descoperiri sexului. 90% pregătită că va spune că e băiat, când am auzit: "E fetiţă"! Un pic şocată, am ieşit din cabinet. Sun soţul. "Ghici ce e?"  Soţul: "Băiat?", după îmi sun mama, "Mami, ghici ce e?" Mami: "Băiat?" Deci, ce să mai zic..... Cum v-am spus, toată lumea mă vedea mamă de băieţel, doar eu am simţit mereu că voi avea fată. A fost un sentiment ce l-am avut din prima clipă şi nu m-am înşelat. Acum nu mi-aş da fetiţa pe o mie de băieţi. E prințesa mea, cea mai scumpă și frumoasă fetiță. Cum e să fii mamă de fată? Din experiența mea de aproape un an, e super. Mult roz, panataloni roz, tricouri roz, prosop roz, cadiță roz, pat roz-roșu, papuci roz. Off, cât ador să îî cumpăr lucruri roz, zici

Luna Mai este cea mai frumoasă lună, pentru mine. E primăvară, nici prea cald, nici prea rece, copacii înfloriţi, mirosul lor, pisici peste tot tolănite la căldură, bucuria copiilor că în sfârşit e cald, e minuuunată. E luna mea. Eiii şi trebuie să spun. Luna aceasta e ziua mea. Poate de aceea o percep atât de specială şi formidabilă. Încă de pe 1 Mai simt că toate sunt pentru mine, vremea frumoasă, florile, fructele gustoase, apusurile superbe, toate le simt ca pe nişte cadouri. Mă simt foarte norocoasă şi profit de tot ce primesc. De un an, luna mea s-a transformat în luna noastră, bebelina mea, Amalia fiind născută tot în Mai. Tot un cadou, tot pentru mine. Cel mai minunat şi aşteptat cadou. Amândouă suntem  la fel, vulcanice, colerice, dar iubitoare de oameni şi sufletiste. Exact ca luna Mai, cald şi rece, soare şi furtună. Foto: Google

De curând am primit pentru testare o inovatoare vopsea de păr de la Schwarzkopf. Este sub formă de gel şi menţine părul hidratat şi după vopsire. Ieri am testat-o. Îmi vopsesc de mulţi ani părul şi acasă şi la salon, aşa că am cât de cât experienţă. La salon merg când vreau să mă răsfăţ, iar acasă mă vopsesc când nu am timp să stau cu orele prin saloane, când vreau un rezultat repede şi bun. Am fost blondă, brunetă, roşcată, cărămizie şi cu timpul am ajuns la concluzia că roşcatul mă prinde cel mai bine. Am experimentat destul şi momentan mă opresc la roşu. Ce promite vopseaua #Pure Color: Culoare intensă Strălucire sănătoasă Hidratare Gel care nu curge Aplicare uşoară Am primit nuanţa 6.88, Roşu zmeură. A fost potrivită pentru mine pentru că deja eram vosită şi astfel am aplicat-o doar la rădăcină. Trecuse ceva timp de când m-am vopsit şi părul meu avea nevoie de hidratare, netezire, împrospătare. Foarte simplu am amestecat ingredintele conform indicaţiilor şi de cum

Toate mamele sunt grijulii și vor ca copilul lor să nu pățească nimic. E ceva normal și e foarte greu să renunți la a mai fi așa protectoare și să-l lași pe copil să se desprindă din brațele tale sau mai popular spus, să-l nu îl mai ții lângă fusta mamei. Important e să înțelegem că un copil are nevoie de un colectiv pentru a se dezvolta, de experiențe, de bune și rele, de căzături, de ploaie, de soare, de excursii, de libertate. Văd mămici cu copii în parc care stau acolo într-un loc, se joacă singuri, izolați pentru că s-ar putea îmbolnăvii de la alți copii. Nu ai cum să îi protejezi mereu. Da, vor răcii, vor face bolile copilăriei, vor avea febră, dar e ceva normal. Lasă-l să se joace cu alți copii, viața e mult mai frumoasă cu prieteni și va învăța așa de la ei și cu ei. Lasă-l să se joace în iarbă, nu e senzație mai plăcută decât să atingi cu tălpile goale iarba. Dacă te sperie micile gâze și căpușe, poți folosi brățări și creme speciale și copilul tău e în siguranță, Lasă-l să

Am citit de curând cum o graviduță povestea cu dezamăgire și probabil cu lacrimi în ochi, cât de răi sunt unii oameni cu femeile însărcinate. A fost îmbrâncită și clar nu s-a oferit nimeni să îi ofere un loc pe scaun în autobuz, deși burtica era vizibilă, prea vizibilă chiar. Citind mi-am adus aminte de multe pățanii de genul în perioada când eram însărcinată. Am circulat mult cu tramvaiul, pentru că comoda de mine, încă nu a pus mâna să dea de carnet. De cum urcam în tramvai, ochiam un scaun pentru că mă dureau picioarele groaznic. Dar ce să vezi? Toate erau ocupate. Chiar și cele destinate graviduțelor. Recunosc, de multe ori mi s-a oferit un loc, în proporție de 40% din cazuri, dar în restul am primit priviri urâte, îmbrâceli și nu știu cum să vă zic, ură parcă. Ce mi-a trebuit mie, gravidă să umblu prin oraș. Și de la cine credeți? De la cei de vârsta a 3 a. Mulți adolescenți și copii mi-au oferit locul lor. Îmi amintesc cu drag de un băiețel care mi-a spus: "Și eu am un fr