Ziua în care am aflat că sunt însărcinată

Era o zi de septembrie. Nu ştiu cum se face că majoritatea lucrurilor importante din viaţa mea se întâmplă în septembrie. Într-o zi de septembrie mi-am cunoscut soţul şi tot într-o zi de septembrie ne-am căsătorit. Acum încă un eveniment important avea loc în septembrie. Ne-am dorit mult un bebe aşa că Amalia era oarecum aşteptată, dar nu ştiam încă exact când. Cu câteva zile înainte să aflăm că vom fi părinţi am fost la o nuntă la care m-am comportat foarte ciudat. Sunt o fire foarte pofticioasă. Devorez mâncarea şi mănânc cu o plăcere încât chiar dacă nu îţi este foame vei mânca alături de mine. Dar în seara aceea nu aveam nicicum poftă de mâncare şi orice fel de mâncare ar fi fost servit pur şi simplu nu puteam mânca şi nu îmi explicam de ce. Chiar şi soţul observase şi râdeam amândoi de acest lucru. Din acel moment am început să îmi pun întrebări şi parcă să mă simt ca o graviduţă şi deja să elimin lucruri care dăunau bebeluşului, nu am băut deloc alcool, când dansam încercam să fiu temperată şi în plus un detaliu comic, rochia mea nouă luată special pentru această nuntă s-a descusut în dreptul burticii fix cu 3 minute înainte să intru în restaurantul unde avea loc nunta. Cu 3 zile înainte îmi era perfectă. Toate astea mi-au dat de gândit, dar am preferat să ignor pentru că nu credeam că s-a întâmplat. Au trecut cam 2 zile în care am început să am mici dureri de burtă şi a urmat testul de sarcină care a arătat 2 liniuţe care ne-au adus o bucurie aparte în suflete şi un zâmbet pe chipul soţului pe care nu o să îl uit niciodată. Din acel moment a urmat o călătorie care mi-a adus multă bucurie, dar şi griji care au fost de cele mai multe ori nefondate. O femeie gravidă îşi face multe griji şi vede probleme acolo unde sunt lucruri normale, dar până când nu treci prin asta nu ai de unde să ştii. Asta e povestea mea şi nu este deloc aşa cum îmi imaginam eu înainte să rămân însărcinată. Visam să aflu singură şi să îmi anunţ soţul într-un mod inedit, dar cum eu nu pot ţine un secret i-am spus imediat gândurile mele şi am făcut testul împreună. Oricum a fost o zi foarte frumoasă şi abia aştept să îi povestesc Amaliei. Aştept poveştile voastre ca să ne bucurăm împreună de amintirea acelor momente. O zi minunată! PS. În poză este rochia buclucaşă şi Amalia în burtică. :)
>

Postări populare de pe acest blog

Pune-i căciula că o trage curentul!

Mi-a trebuit un an să mă bucur cu adevărat de copilul meu!

Totul despre alimentaţia copilului