Sarcina și pisica

Pe Zumba am adoptat-o acum 6 ani. Mereu mi-am dorit o pisică și atunci când m-am mutat cu soțul meu am zis că acum e momentul. Am avut noroc că și soțului meu îi plac pisicile și mi-a făcut pe plac. De la început ne-am dorit un motan. Visul nostru era să fie mare și gras. Ne-am dus să vedem mai multe pisici și ne-a fost prezentată Misy pe atunci. A luat-o soțul în brațe și jumătate de oră cât am vorbit cu doamna de la adăpost nu s-a mișcat din brațele lui, așa că am decis să o adoptăm. Prima seară cu ea acasă a fost de coșmar. A mieunat încontinuu și ne-a trezit din oră în oră. Acum având bebe pot să asemăn acea seară cu prima seară cu bebe acasă. Revenind la Zumba, ea a fost primul nostru bebe, ne-a bucurat sufletele și am avut momente minunate împreună. Toate bune și frumoase până când am rămas însărcinată și au început să aparā voci care ne spuneau să o ducem la țară, să o dăm înapoi la adăpost. Au ajuns chiar să spună că pisica lasă păr și părul îi va face rău bebelușului, că va dormi pe ea și o va sufoca și cel mai mare coșmar al meu pe timpul sarcinii: toxoplasmoza. Toxoplasmoza este un parazit care se găsește în fecalele pisicilor. O pisică este contagioasă o singură dată în viață și asta pentru doar 2 săptămâni. Acest parazit se poate găsi la orice animal care are contact cu fecalele unei pisici, în sol și pe fructe și legume. Și astfel a început un coșmar pentru mine. Îmi iubesc pisica, dar când am auzit că îi poate face rău copilului, m-am panicat si am început să o neglijez. Cu cât o evitam mai mult, cu atât umbla după mine și voia atenție. Cu puțin înainte ca lucrurile să o ia razna, m-a calmat soțul meu amintindu-mi ca nu-i niciun pericol și că Zumba face parte din familie. Bineînțeles că dacă nu aș fi citit pe internet, unde fel și fel de persoane își dau cu părerea nu aș fi avut niciun stres. După o vreme a venit și timpul primelor analize în sarcină și printre ele era și cea de toxoplasmoza și cum era de așteptat nu aveam boala în acel moment, dar nici anticorpi și asta însemna că nu am avut niciodată această boala și nu am imunitate. Sincer nu pot să îmi explic cum de nu am avut-o. De când mă știu m-am jucat cu toate pisicile întâlnite și nu m-am spălat pe mâini după fiecare joacă. :D Toată sarcina până când am repetat analiza în trimestrul 3 am stat stresată. Atunci când am vazut că analizele au ieșit bine, m-am calmat și m-am putut bucura de sarcină și de pisicuța mea. Mi-am revenit și Zumba s-a putut bucura de atenția mea și de dormitul lângă burtică. Sfatul meu pentru viitoarele mămici care au pisică sau câine este să fie calme și să nu asculte ce spun ceilalți. Dacă animalul este vaccinat și deparazitat periodic nu este niciun pericol. Un animal de companie va aduce beneficii atât pentru mămică cât și pentru bebe. Zumba mereu se așeza lângă mine când mă simțea tristă și jucându-mă cu ea îmi trecea supărarea. Abia aștept ca Amalia să o cunoască și să se bucure de dragostea ei.
>

Postări populare de pe acest blog

Pune-i căciula că o trage curentul!

Mi-a trebuit un an să mă bucur cu adevărat de copilul meu!

Totul despre alimentaţia copilului