Cum e să fii însărcinată

Mi-am dorit foarte mult să am un bebe. Așteptam cu nerabdare să îmi admir burtica, să fiu răsfățată de toți membrii familie, să cumpăr primele hăinuțe și să simt primele mișcări. Am avut o sarcină ușoară, cu puține dureri de burtă care au fost absolut normale și le aveam deoarece se fixa sarcina. După a început o perioadă scurtă în care îmi era greață dimineața, dar asta a fost maxim 2-3 săptămâni. Am scăpat de greață și până pe la 3 luni am avut o stare tare ciudată care m-a deranjat foarte tare. După cum v-am mai povestit sunt o pofticioasă și îmi place să mănânc :D tare mult! 2 luni m-am chinuit deoarece orice mâncam parcă nu avea niciun gust, nu simțeam nicio aromă și era foarte frustrant. Parcă aș fi mâncat același fel de mâncare în fiecare zi. Chiar și felurile de mâncare preferate păreau banale și nu aveau niciun gust. Pe la 3 luni această senzație a dispărut și am putut să mă bucur din nou de mâncare și chiar am mâncat de am rupt următoarele 6 luni. Nici bine nu a dispărut această senzație ca au apărut durerile de bazin. Erau atât de nașpa încât mergeam ca o rață :D legănat și aveam impresia că toată lumea se uita la mine. Pe lângă aceste dureri nu prea reușeam să dorm deoarece eram învățată să dorm pe burtă. Toată sarcina m-am chinuit să dorm pe partea stângă pentru că auzisem că așa e mai bine pentru bebe, până când nu am mai ținut cont de nimic și am dormit cum am apucat numai să dorm pentru că au apărut insomniile. Aveam un program foarte fain de somn: culcat pe la 02:00-03:00 noaptea pentru că urmăream emisiuni pe TLC sau seriale pe Comedy Center, trezit pe la 05:00 pentru că pisica avea program, adormit iar și trezit pentru mâncare nu mai știu exact când. După o masă copioasă adormeam și mă trezeam pe la 14:00 și asta doar pentru că mă sunau mama sau soțul să vadă dacă mai trăiesc. Alte probleme nu prea am avut și m-am bucurat de sarcină. Am ieșit la plimbare aproape în fiecare zi, exceptând zilele în care stăteam toată ziua și urmăream seriale, am făcut curat, mâncare și mi-am trăit viața normal. Chiar și in dimineața în care am născut am mers pe jos spre maternitate. Stau la 10 minute de maternitate și drumul a fost plăcut și oarecum am încercat să trag de timp, să evit inevitabilul. Îmi amintesc cu drag de perioada asta, de tabieturile pe care le aveam și de timpul liber care câteodata îmi lipsește. Dacă fizic nu prea am avut probleme, emoțional am fost varză :P Era exact așa cum citisem. Acuma plâgeam, acuma râdeam. Mă trezeam plângând in hohote la filme sau la știri când se prezenta vreun caz medical. Plângeam din orice și pentru orice, mai ales dacă îmi făceam un scenariu apocaliptic sau îmi imaginam că ceva nu este ok cu sarcina. A fost o perioada grea din punctul acesta de vedere și nu era o zi să nu plâng. Dar a trecut și perioada asta cam prin luna a 9 a și până să mă dezmeticesc bine a venit bebe și viața mea s-a schimbat atât de mult încât nu îmi vine să cred că sunt eu cea care o trăiește. Voi cum v-ați simțit în sarcină? Vă e dor de acea perioadă? O zi minunată vă doresc!
>

Postări populare de pe acest blog

Pune-i căciula că o trage curentul!

Mi-a trebuit un an să mă bucur cu adevărat de copilul meu!

Totul despre alimentaţia copilului