Vizitele la ginecolog

Vizitele la ginecolog pe parcursul sarcinii au fost o adevărată plăcere pentru mine și o să vă spun de ce. Dar mai întâi să vă povestesc cum mi-am ales ginecologul. L-am ales la recomandarea unei prietene. M-am dus încrezătoare la o consultație de rutină, mi-a plăcut cum mi-a explicat tot și în detaliu, cum vorbea calm ( la ce agitată sunt eu ar fi fost aiurea să am un doctor care să mă repezească) cum se comporta și am zis gata dacă rămân însărcinată la el vin. Și așa a fost și voi merge și la următorul copil dacă îmi mai fac curaj să fac al doilea copil. Cred că e foarte important să ai încredere în doctorul care îți urmărește sarcina și să poți vorbi deschis. Îmi amintesc oarecum cu rușine acum ce întrebări puerile îi trimiteam prim email și majoritatea începeau cu: "E normal să..?" "E normal dacā..?" și primeam răspuns de fiecare dată și mă linișteam până la următoarea problemă existențială. Chiar și soțul mă liniștea spunând să aștept până la următorul control, asta fiind ultima soluție după ce am rupt netul în două. Apropo, stiți ce îmi imaginez? Doctorul ginecolog prăpădindu-se de râs după ce ieșim noi, graviduțele din cabinet și ne-am expus problemele inventate și extrase de pe vreun forum. Sper cā nu și în cazul meu :D Revenind la vizitele lunare la ginecolog spuneam că au fost o plăcere pentru că abia așteptam să o văd pe Amalia, să aflu ceva nou despre ea, să știu că e bine și momentul meu favorit era la ecograf. Când eram la ecograf tremuram de emoții și abia mă puteam concentra la ce zicea doctorul. Nu îmi venea să cred că în burtica mea era un bebe. Și adoram faptul că fiecare ecograf se termina cu: "Totul e perfect". Mereu am luat foarte în serios necesitatea controalelor lunare și vă sfătuiesc să faceți la fel, așa că luna de luna momentul meu preferat era vizita la ginecolog. Primul control a fost la 4 săptamâni și m-am dus pentru că pur și simplu nu mai aveam răbdare să aștept și voiam să fiu sigură. Mama mea îmi spunea să mai aștept pentru că sarcina era mică, dar niște mici dureri de burtă m-au dus de urgență la control. Bineînțeles că totul era bine și atunci am avut confirmarea că sunt însărcinată cu adevărat. Ultimul control a fost la 39 de săptămâni și 3 zile atunci când am aflat că în ziua următoare o să îmi cunosc bebelina. Pur și simplu am plecat amețită de acolo și parcă nu îmi venea să cred că după atâta așteptare o să vină bebe. Ultima parte a sarcinii la mine a fost ceva de genul, abia aștept să nasc, dar să nu fie azi :)) pentru că îmi era fricā de necunoscut. Așa că vestea că o să nasc peste o zi m-a cam bulversat și sincer nici nu îmi mai amintesc cum am ajuns acasă. Am uitat chiar și de obiceiul de a cumpăra o revistă după fiecare control, care devenise o rutină și un mod de a mă relaxa. Cam asta este experiența mea în mare și îmi amintesc cu drag de această perioadă. Aștept să îmi povestiți cum a fost și la voi și sunt curioasă după ce criterii v-ați ales ginecologul. În poză aveți o graviduță fericită care se pregătea de control.
O zi frumoasă!
>

Postări populare de pe acest blog

Pune-i căciula că o trage curentul!

Mi-a trebuit un an să mă bucur cu adevărat de copilul meu!

Totul despre alimentaţia copilului