"Patimile" unei gravide

Am citit de curând cum o graviduță povestea cu dezamăgire și probabil cu lacrimi în ochi, cât de răi sunt unii oameni cu femeile însărcinate. A fost îmbrâncită și clar nu s-a oferit nimeni să îi ofere un loc pe scaun în autobuz, deși burtica era vizibilă, prea vizibilă chiar. Citind mi-am adus aminte de multe pățanii de genul în perioada când eram însărcinată. Am circulat mult cu tramvaiul, pentru că comoda de mine, încă nu a pus mâna să dea de carnet. De cum urcam în tramvai, ochiam un scaun pentru că mă dureau picioarele groaznic. Dar ce să vezi? Toate erau ocupate. Chiar și cele destinate graviduțelor. Recunosc, de multe ori mi s-a oferit un loc, în proporție de 40% din cazuri, dar în restul am primit priviri urâte, îmbrâceli și nu știu cum să vă zic, ură parcă. Ce mi-a trebuit mie, gravidă să umblu prin oraș. Și de la cine credeți? De la cei de vârsta a 3 a. Mulți adolescenți și copii mi-au oferit locul lor. Îmi amintesc cu drag de un băiețel care mi-a spus: "Și eu am un frățior de 3 luni". A fost așa drăguț, educat și înțelegător. Nu avea mai mult de 12-13 ani. O altă scenă de lupta o aveam la coada de la curent sau cablu. Nu am acceptat să trec în față decât o singură dată, la 8 luni când simțeam că leșin din cauza aerului închis. Ce priviri mi-am atras? Off, foarte urâte. Am plecat dezamăgită. În rest am stat la coadă. Nu așteptam covor roșu, dar puțină compasiune. Și așa mă simțeam ca un elefant. Ca să nu mai zic de statul la coadă la supermarket, unde la casele dedicate graviduțelor, numai gravidute nu sunt. Unde te grăbești, frate? Oare chiar e fiecare pentru el? Se uita la tine ca la un extraterestru și te face să te întrebi: Oare așa s-a comportat și cu soția lui când era însărcinată? Sper că nu. Dar cel mai sigur, fiecare face ce vede acasă și cum a fost învățat. Am întâlnit și oameni drăguți, care m-au ajutat, dar parcă tot mai puțini.
Foto: Google