Mamă de fată

Mi-am dorit băieţel şi am primit o fetiţă. Nu ştiu de ce, dar toată lumea, inclusiv eu, se aştepta să am un băieţel, aşa că mi-a intrat oarecum ideea asta în cap. La ecograf, când tot controla doctorul pe acolo, am ajuns şi la momentul descoperiri sexului. 90% pregătită că va spune că e băiat, când am auzit: "E fetiţă"! Un pic şocată, am ieşit din cabinet. Sun soţul. "Ghici ce e?"  Soţul: "Băiat?", după îmi sun mama, "Mami, ghici ce e?" Mami: "Băiat?" Deci, ce să mai zic..... Cum v-am spus, toată lumea mă vedea mamă de băieţel, doar eu am simţit mereu că voi avea fată. A fost un sentiment ce l-am avut din prima clipă şi nu m-am înşelat. Acum nu mi-aş da fetiţa pe o mie de băieţi. E prințesa mea, cea mai scumpă și frumoasă fetiță. Cum e să fii mamă de fată? Din experiența mea de aproape un an, e super. Mult roz, panataloni roz, tricouri roz, prosop roz, cadiță roz, pat roz-roșu, papuci roz. Off, cât ador să îî cumpăr lucruri roz, zici că le cumpăr pentru mine. Rochițe, pantofei de lac, ciorăpei, fustițe, minunate toate și super drăguțe așa mici. Când mă uit la ea, mă văd pe mine. Binee, nu fizic, că e toată tati, dar temperamentul, personalitatea, e tooată a mea.  Știu că mereu vom fi cele mai bune prietene și sper că ne vom spune tot. E mișto tare că ne putem asorta, gen rochițe la fel, mereu am admirat pozele cu rochii mamă-fiică și am visat la momentul când voi face la fel cu bubulina mea. Mai multe nu pot să zic, am auzit și știu din propria experiență că lucrurile "faine" vin puțin mai tărziu, așa că revin cu o postare peste 10 ani și atunci o să vă spun mai multe.