Cum suntem la două luni de la înţărcare?

Suntem foarte bine!
După cum v-am spus şi în postările anterioare Sfaturi pentru o înţărcare frumoasă sau Nu mai e ţiţi, nu am luat înţărcarea ca pe ceva tragic. Doar o etapă extrem de frumoasă s-a încheiat. Mă bucur enorm că am reuşit să o alăptez. probabil puteam mai mult, poate ar fi trebuit să trag mai mult de mine, poate ar fi fost mai bine pentru Ama. Poate. Dar în acel moment am considerat că am ajuns la limită. Limita mea, bineînţeles. Mi-a plăcut mult să alăptez, nu voi uita niciodată zâmbetul ei atunci când sugea, bucuria de pe faţa ei. Înţarcarea a fost uşoară şi datorită ei. Faptul că mânca bine solide, mi-a dat putere şi curaj în alegerea mea, altfel nu îi luam alimentul care să o hrănească. Ştiu, nimic nu se compară cu laptele matern, dar mai ştiu că nu e nimeni care alăptează până la 18 ani. Cum e Amalia de atunci?  La fel ca înainte! Papă solide bine, de toate, nu refuză nimic şi bea nelipsitul lapte de vacă de 2-3 ori pe zi, fără să depăşescă 500 ml pe zi. Şi stiţi cum îl bea? Pe tot odată, ca şi cum l-ar fura cineva. Nu se lasă până nu termină sticla. Bea şi apă, deci mă declar împăcată. Din punctul de vedere al poftei de mâncare, nu pot preciza, pentru că a fost o mâncăcioasă mereu şi înainte de înţărcare şi acum. Am avut momente grele când îmi doream să o mai alăptez? Da. Atunci când avea febră şi refuza solidele, iar cele lichide foarte puţin le accepta. Mai cu puţin lapte, mai cu puţină apă, două linguri de iaurt, trei guri de piersică şi un fresh de portocale. Ne-am descurcat cum am putut. Febra a trecut şi apetitul a revenit, iar laptele este din nou savurat, fără a mai respira. Deci, există viaţă după ţiţi! E chiar frumoasă, liniştită, care permite un pic mai multă libertate pentru mami. Mami doarme un pic mai bine, un pic mai mult. Bebe e la fel de iubită, răsfăţată, îngrijită. Staţi fără grijă mămici, există viaţă după ţiţi!