Ai înţărcat? Cum să scapi de sentimentul de vinovăţie. 5 sfaturi eficiente

Alăptarea nu este un proces ușor. De multe ori am spus că durerile în urma operației de cezariană au fost ușoare față de dificultatea procesului de alăptare. Am avut parte de un start greu în acest proces, dar m-am bucurat enorm că am reuşit, am luptat şi am alăptat 13 luni. Înţărcarea poate fi un proces foarte uşor, dar totul depinde de tine. 

Cum am reuşit să alăptez

Sub presiunea rudelor care spun că laptele după x luni devine apă chioară, a medicului care consideră că bebe nu ia după graficul său în greutate, a oamenilor din jur care văd alăptatul ca ceva scârbos, cumva am reuşit. 

Alăptarea mi s-a părut grea din cauza începutului dureros, trezitului de nu ştiu câte ori pe noaptea. Constant controlul scutecelor. Udă 4-5 pe zi? Are scaun de culoarea galben-muștar cu bobițe albe? Oare nu e deshidratat? Ore întregi de stat cu bebe la sân și conștientizarea faptului că bebelușul tău depinde de tine.  Emoții, presiune, stres, teamă, îți dorești atât de mult să alăptezi încât nu reusești. E o presiune uriașă să reuşești să alăptezi exclusiv până la 6 luni. Câtă teamă în suflet, cât plâns, câtă frustrare, câtă răbdare...câtă critică. 

Alăptatul nu e ca în pozele de pe internet. Trebuie să fii puternică, să ai răbdare, să înduri, să cauți ajutor. Mami, nu vreau să te sperii cu acest articol. Dar consider că trebuie să te informezi înainte de naștere. Pregătită nu o să fii niciodată 100%, dar faptul că te-ai informat poate face diferența. 

Părerea mea, fără critică și fără a judeca, alăptarea depinde 80% de mamă, de voința ei. Bineînțeles că sunt și femei care alăptează din prima clipă fără probleme, sunt așa de mulți factori la mijloc, încât nu pot să generalizez. Din păcate, eu am facut parte din grupul mamelor cu dificultăți. 

Am alăptat, bebe a crescut, vreau să-l înţarc

Am înţărcat la 13 luni. Puţin? Mult? S-a încheiat frumos, cum e normal și ne bucurăm amândouă de următoarele etape. 

Cum am reuşit să o înţarc

Nu a fost o înțărcare bruscă. A fost una blândă și cât se poate de frumoasă. De la începutul diversificării, Amalia a acceptat papa foarte bine. Acest lucru s-a păstrat și în zua de azi. În prezent are 3 mese pe zi plus gustări reprezentate de fructe și biscuiți sau brioșe, adăugându-se de o lună 500 de ml de lapte de vacă, împărțit în două etape, 250 ml pe la ora 14-15 și 250 ml pe la 9-10 seara. Deoarece partea cu mâncarea a mers așa bine, sânul nu a mai fost bază. 

Nu tuturor li se aplică regula cu până la 1 an , sânul e baza. Ama a fost și e o mâncăcioasă care nu a refuzat niciun aliment introdus la diversificare. La aproximativ 10 luni i-am scos din meniu laptele de la primul somn de la prânz, cel de la 13. După un timp i-am scos și masa de la al doilea somn, pe la 17-18. După un timp şi masa de seara, înainte de somn, urmată şi de cea de dimineață, după trezire. Cel mai greu mi s-a părut scoaterea mesei de pe timpul nopții. De aproximativ 4-5 luni ne luptăm cu trezitul din 30 în 30 de minute.

Automat, trezitul însemna alaptare. De multe ori eram frustrată că nu pot dormi, dar am rezistat pentru ea. Posibil avea dureri de la dinți sau alt disconfort. Am reușit să o înţărc când într-o seară cu febră mi-a refuzat sânul toată noaptea preferând să bea apă din sticlă. A doua seară la fel. Am încercat în fel și chip, plângea, se foia, dar  nu accepta sânul, nici adormită, nici trează. A treia seară nu am mai încercat și am simțit că acum e momentul.

Cum scapi de sentimentul de vinovăţie

După ce ai înţărcat te afli între bine şi rău, între oare am făcut ce trebuia sau nu. Înţelegi că e doar sfârşitul unei etape şi că bebe va fi bine, dar nu poţi să nu te întrebi dacă  nu va fi mai bolnăvicios, mai sensibil după înţărcare. Te afli într-un cerc vicios mai ales dacă ai luat această decizie pentru a îi mulţumi pe ceilalţi.

Decizia de a înţărca trebuie să fie asumată şi luată doar când te simţi pregătită. Niciodată nu trebuie să-ţi întarci bebeluşul sub presiune familiei sau a cunoscuţilor. 

5 sfaturi care te ajută să înlături sentimentul de vinovăţie

• Află care e sursa sentimentului de vinovăţie

Te simţi vinovată pentru că ai înţărcat deoarece copilul va fi mai expus bolilor?

Nu ar trebui. E adevărat că alăptarea poate forma o barieră împotriva viruşilor, dar să nu uităm că şi copiii alăptaţi răcesc sau iau alte boli. 

Te simţi vinovată pentru că nu mai poţi avea momente de linişte şi iubire pură cu bebeluşul tău?

Sunt nenumărate modalităţi prin care poţi să îi arăţi iubirea şi aprecierea ta. 

Te simţi vinovată pentru că copilul nu va mai avea parte de nutrienţii din laptele matern?

O alimentaţie echilibrată din legume, fructe, carne, etc, va asigura tot ce are nevoie pentru a se dezvolta normal şi frumos.

Odată ce ai identificat sursa, îţi vei da seama că nu ai de ce să îţi faci griji.

• Asumă-ţi decizia pe care ai luat-o

Dacă decizia nu e asumată, atunci întregul proces de alăptare va fi un eşec, cu întreruperi şi întoarceri, cu regrete, cu plâns şi cu multă suferinţă de ambele părţi. Cu procese de conştiinţă care vor fura din timpul petrecut cu bebeluşul tău şi te vor face ursuză şi mereu pusă pe scandal. Odată decizia luată, e luată definitiv. 

• Nu te simţi mai vinovată decât e cazul

Încearcă să fii puţin obiectivă şi să ieşi puţin din melancolia care pune stăpânire pe tine. Ai dat naştere unui copil minunat, ai alăptat, ai vegheat asupra lui în momente grele, ai făcut tot ce ai putut tu mai bine. Acum simţi că e momentul să îl înţărci, va fi bine, ia tot ce a fost bun şi frumos din acestă etapă şi bucură-te de copilul tău. 

• Încearcă să te validezi singură

Nu mai întreba în stânga şi dreapta dacă ai făcut bine. Unii vor spune că da, alţii că nu. Unii te vor felicita, alţii te vor pune la pământ. Decizia de înţărca este intimă şi este doar a ta. Nu ai nevoie de validare de la nimeni, Nu încerca să îi mulţumeşti pe ceilalţi şi nu lua decizii după sfaturile pe care le primeşti. Ai încredere în tine şi învaţă să trăieşti prin şi pentru tine.

• Aminteşte-ţi de ce ai luat această decizie

Ai luat această decizie datorită unor idei, principii, sentimente, momente care te-au ghidat spre acest lucru. Raportează-te la aceste lucruri când ai procese de conştiinţă şi vei vedea că ai luat decizia bună pentru tine şi copilul tău. 

Prin acceptare, asumare, încredere în tine şi deciziile tale vei reuşi să duci la bun sfârşit acest proces şi vei fi învăluită de o stare de linişte şi pace interioară. Nu uita! E doar o etapă şi urmează alte zeci.

Foto: Unsplash

Sursă informare: psychologies.ro