Tantrum-uri (crizele de furie): cum le faci faţă?


Nu este părinte să nu fi auzit de vestitele crize de furie sau tantrum-uri cum mai sunt numite şi să se gândească cu groază oare cum le va face faţă. Aceste crize de furie nu ţin neapărat de educaţie, de cei 7 ani de acasă, de părinţi, ci pur şi simplu sunt un fel de eliberare a stresului şi/sau a frustrării copiilor. Ca să pot să vă spun cum să faceţi faţă cu brio acestor crize, trebuie să încep cu explicarea conceptului de tantrum.

                                                           Ce este tantrum-ul? 

Experţii îl definesc ca fiind o schimbare bruscă de comportament. Mai pe româneşte acum copilul se joacă liniştit şi în minutul doi se trânteşte pe jos, plânge necontrolat, loveşte, ţipă, etc. De la ce pornesc aceste accese de furie? De la faptul că ei încă nu ştiu să își gestioneze emoţiile. Nu pot încă înţelege că nu pot sări din pat în cap, că nu pot trage oala cu mâncare de pe aragaz, că nu au voie să lovească alt copil, că nu se poate întâmpla totul fix atunci când vor ei. Este o perioadă dificilă, care poate dura de la 1 an la 4 ani, aşa că trebuie să te înarmezi cu multă răbdare şi înţelegere.  Cea mai grea perioadă este cea între 1 an şi 2 ani, când ei încă nu pot verbaliza ceea ce își doresc şi astfel ajung să facă crize de furie destul de des.

                        Dacă un copil are o criză de furie nu înseamnă că nu este educat!

Recent am asistat  la o discuţie în care o mamă se plângea de numărul mare de crize de furie pe care le are fiul său în vârstă de 3 ani. Încerca să îi facă faţă, dar acestea o epuizau. Replica unei "mame perfecte" m-a înfuriat de-a dreptul. I-a răspuns cu o atitudine pe care nu mai are rost să o descriu: "Vezi, asta se întâmplă dacă copilul tău nu are cei 7 ani de acasă". În primul rând copilul are 3 ani şi mai are 4 ani până termină renumita educaţie "cei 7 ani de acasă" (ironic), în al doilea rând faptul că e frustrat că nu îi cumpăr o jucărie anume, nu înseamnă că nu a primit o educaţie, în al treilea rând copilul nu trebuie crescut ca o marionetă care face ce spui tu, când spui tu, ci trebuie învăţat să îşi recunoască singur greşelile şi să remedieze situaţia. Bineînţeles e nevoie de răbdare, multă răbdare, prea multă răbdare. Dacă copilul tău lasă jucăria înapoi pe raft după ce ai urlat la el, nu înseamnă că are cei 7 ani de acasă, ci că tremură de frică la amintirea palmei pe care i-ai dat-o data trecută. Toţi cedăm, toţi am avut parte de astfel de momente. Clacăm şi ajungem şi noi să ţipăm la copil, dar ştiţi ceva? Nu rezolvăm nimic astfel. Atunci când ţipăm la un copil care are un tantrum, criza se va intensifica, nu se va domoli, asemenea unui bulgăr de zăpadă care o ia la vale şi se face din ce în ce mai mare. Nu zic că eu acţionez perfect. Prima criză de acest gen a Amaliei m-a şocat. Până atunci făceam parte din categoria părinţilor care afirmau cu siguranţă că copilul lor nu va face nicioadată aşa ceva, dar ce să vezi, a crescut prinţesa mea şi a devenit o veritabilă prinţesă războinică. Nu am ştiu să o gestionez, dar m-am informat, am citit şi cred că sunt pregătită să le fac faţă.

                                        10 sfaturi pentru a face faţă unui tantrum

  1. Oferiţi-i cât mai multă atenţie. Are nevoie să se simtă iubit, înţeles, ascultat, alintat.
  2. Orice faptă bună să nu rămână nelăudată sau nerecompensată. Contează foarte mult pentru stima de sine a copilului.
  3. Oferiţi mereu alternative. Toţi copii trec prin perioade când nu vor să pape. În loc de: "Ori termini mâncare, ori azi nu mai primeşti de mâncare!", spui: " Vrei să papi supă de linte sau cartof dulce la cuptor?". Sau orice altceva ştii că îi place. Va fi încântat că "deţine" el controlul.
  4. Distrage-ţi atenţia. Vrea o maşină mare? Bun! Luaţi maşina mare până la următorul lucru pe care îl vede şi tot aşa până la casă când vede un lucru mic pe care îl cumpăraţi sau la casă rămâne tata şi mama pregăteşte o sesiune de pupici şi gâdileli şi astfel puuff copilul e deja în scaunul de maşină.
  5. Încurajează-l când face ceva nou. Amalia a reuşit să se urce pe canapea singură şi asta face toată ziua. Am încercat eu cu nu e voie, e periculos, dar nu îi pasă. Azi am lăsat-o să urce sub supravegherea mea șu fost aşa fericită când a reuşit încât îi sclipeau ochii de bucurie. Datoria mea e să fiu acolo, să am grijă să nu cadă, iar datoria ei e să exploreze tot.
  6. Nu împinge limitele copilului. Dacă vezi că îi e somn, nu îl lua la o sesiune de cumpărături. Aglomeraţie+gălăgie+oboseală=un copil mofturos.
  7. Încearcă să nu te enervezi şi tu atunci când copilul are o criză de furie. Nu îl lua în braţe, nu îl certa, lasă-l să se calmeze şi doar supraveghează-l.
  8. Fiecare tantrum e din alt motiv. Încercaţi să găsiţi soluţia potrivită.
  9. Dacă criza are loc într-un spaţiu public, încercaţi să schimbaţi mediul pentru a se linişti. Poate fi dus în maşină sau la aer liber. 
  10.  Răbdare! 
În finalul postării vă las nişte mărturii de la nişte mămici drăguţe care şi-au făcut timp să îmi scrie metodele lor:

G: Fac liniste in camera,ma controlez eu sa nu fiu incordata il iau in brate si-i cant/soptesc la ureche apoi la san si nani.
A: Al meu doar daca il las singur se liniștește,își ia jucăriile se joaca cu ele si dupa iese afara din camera.Daca incerc sa-l iau eu in brate sa-l liniștesc urla mai tare si se zbate.E putin greu pt ca are o fire vulcanică ca si mine.
M: Stie ca cel mai dureros lucru pentru el este sa fie pedepsit si nu-i place deloc.😊 Intotdeauna ii iau din lucrurile care ii plac si apoi urmeaza pedeapsa...in cateva minute se linisteste si apoi iese afara. Mereu ma intreaba:"Mami,acum pot sa ies sa ma joc?...m-am facut baiat cuminte foc!
 Voi ce metode aveţi?

Foto: Google
Surse: Sfatulmedicului.ro

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Refuzul mâncării în timpul erupției dentare

Mucii și erupția dentară. Au vreo legătura? Mit sau adevăr?

Infrashpe Oradea. Un nou mod de a slăbi.