Niciodată nu o să mai fie ca acum!

De o săptămână, Amalia doarme 1-2 ore pe mine. Adoarme frumos, o mut în pătuţul ei şi după 2-3 ore se trezeşte şi vrea la mami. Astfel o iau din pătuţ şi o adorm pe pieptul meu. Ea face nani liniştită şi eu vizionez fără griji 2-3 episoade din serialul preferat. E aşa minunat să îi simt mirosul de pisicuţă, mâinele ei grăsuţe cum mă mângâie şi cum respiră încet şi liniştită. Clipe minunate! Niciodată nu o să mai fie ca acum! Va creşte, nu va mai vrea să doarmă cu mine în pat, va fi prea mare pentru ploaia de pupici de dimineaţă, va dori intimitate, dar eu voi avea mereu amintirea acestor clipe cu ea. Clipe de bebeluşeală, de iubire maximă, de iubre pură. Deja s-a schimbat mult, e independentă, vrea să pape singură, vrea să meargă singură, nu mai are nevoie de spriin chiar la fiecare pas, nu mai e ghemotocul meu mic, pisoiaşul care papa ţiţi, e fată mare şi are abia 1 an şi 3 luni. Aşa că hai să îi pupăm mai des, mai mult, să le arătăm că îi iubim, că le suntem alături, să facem cât mai multe lucruri cu ei şi să adunăm cât mai multe amintiri, pentru că va veni o zi şi ne vom transforma din protagonişti principali în protagonişti secundari, stând în umbră, oferindu-le mereu ajutor, dar lăsându-i să experimenteze şi să faca alegerile pe care le vor.