Co-sleeping. Pro sau contra?

Mai pe românește: Doarme sau nu bebelușul cu parinții săi în pat? Am citit foarte multe articole despre co-sleeping înainte să nasc. Majoritatea susțin că acest lucru e foarte benefic atât pentru bebe, cât și pentru părinți, cred că mai mult pentru mamă. 

Primele 3 luni sunt mai dificile atât pentru mamă, dar și pentru bebe și sincer în cazul nostru, dormitul în pat cu Amalia, m-a salvat de la o epuizare maximă. Se trezea foarte des și astfel drumul până la pătuț, de vreo 4-5 ori pe noapte nu ar fi fost ceva plăcut. Bineînteles și faptul că alăptez m-a determinat să fac această alegere. Țiți e acolo oricând și se poate servi singură. Dar, asta nu e o regulă. 

Cunosc cel puțin 3 mame care nu alăptează și care fac co-sleeping. Am găsit și articole care blamează dormitul cu bebelușul în pat, pentru că la un moment dat mama mai trebuie să doarmă și cu tata.  Cea mai penibilă scuză pe care am auzit-o. Frate, mai ieșiți din dormitor!

Asocierea asta nu e ceva pe placul meu. Dar, ups! E doar părerea mea. După mine nu îmi pare ok ca un bebeluș mic să doarmă în pătuțul lui singur sau în camera lui. Cred că este timp pentru toate. Facem copiii ca să scăpăm repede de ei? Să doarmă singur, să mănânce singur, să se joace singur cuminte, să nu plângă, etc. Îl culci singur ca să se descurce singur, să fie independent? E doar un copil, are nevoie de mângâiere, de dragoste, de iubire, să știe că ești acolo mereu. 

Când va fi adult se va descurca singur, va fi independent și atunci vei putea să dormi cu soțul liniștită. Eu însă ador momentele de iubire și leneveală în 3, ador seara când atât eu cât și soțul îi veghem somnul și ne minunăm cât de perfectă e.

 Va dormi cu noi până la 10 ani? Nu cred, dar vom fi acolo, dacă va dori. Știu sigur că va veni momentul când nu o să mai vrea, iar eu o să lăcrimez pentru că nu îi mai simt dimineața mirosul de bebelină pufoasă.

Foto: Google