Am născut acolo: Oana Ștefan, Constanța

Azi o să vă prezint experiența nașterii prin ochii unei prietene dragi, Oana Ștefan. Drăguță ca de obicei, și-a făcut timp să îmi scrie, deși are un bebe plin de energie. Sper ca această postare să vă dea curaj mămici și să vă împărtășiți experiențele. Poveștile voastre vor ajuta viitoare mămici și le vor mai risipi din griji, chiar dacă fiecare femeie e unică.

Ultimul control a fost undeva pe 8 mai, la 37 săptămâni, atunci medicul meu mi-a spus că începând cu săptămana 39 pot veni oricând să mă internez pentru naștere. Datorită miopiei pe care am descoperit-o de pe la 12 ani, am ales cezariana și ținând cont de sfatul unui specialist. Am ales să nasc la maternitatea din Medgidia, deși locuiesc în Constanța. Motivul a fost medicul meu, care profesează acolo. Nu regret absolut deloc decizia luată, ba chiar și pentru a 2 nastere tot pentru aceeași maternitate voi opta. Să încep să vă povestesc și ziua de 25 mai 2017. M-am prezentat la maternitatea de stat din Medgidia împreună cu soțul si soacra mea de la ora 8 dimineața. Am ales ziua de 25 ca să fie în aceeași zi cu soțul meu, nicidecum că atunci voia Luca să facem cunoștință. Dacă era dupa el, cred că mai așteptam vreo 2 săptămâni cel puțin. Nu am avut niciun fel de contracții, nu știu ce sunt durerile nașterii. În aceeași zi la medicul meu mai erau încă 2 viitoare mămici, însă cu nastere naturală, indusă. Înainte de a intra în sala de operație, s-a ocupat de cele 2 mămici. Eu abia la ora 11 am intrat în sala de operație după o pregătire în prealabil. Am ajuns in sala cu pricina, unde erau 2 asistente, 2 ginecologi, neonatologul și anestezistul. Anestezistul a venit la mine, am făcut cunoștința si mi-a pus câteva întrebări elementare: greutate, daca am mai fost anesteziată, etc. Am urcat pe masă, asistentele mi-au dat indicații, m-au ținut să nu fac mișcări bruște si între timp anestezistul mi-a făcut injecția cu pricina. În momentul în care m-a înțepat, m-am panicat puțin, am simțit cum trece un fior pe șira spinării. Apoi în scurt timp m-am relaxat. După aproximativ 2 minute au apărut stările de voma, însă erau doar senzații, nimic mai mult. Am intrat în sala la ora 11 și la 11:15 am făcut cunoștință cu piticotul meu. Neonatologul l-a preluat pe Luca, mi l-a pus pe umăr să facem cunoștința și apoi a plecat cu el pe secția de Pediatrie. A fost o senzație atât de ciudată, fiind super emoționată mi-au dat lacrimile, însă anestezia mi-a creat o stare de euforie. Deși eram super fericită simțeam că nu mă pot manifesta liber, ceva mă împiedica. Am ajuns apoi în sala post operatorie. Am stat acolo până a 2 a zi dimineata, după care m-au mutat în salon. La 2 ore de la naștere l-au adus pe Luca pentru a-l hrăni pentru prima dată. M-au ajutat asistentele, pot spune că prima dată a fost destul de ușor. Seara, în jur de ora 8 m-am ridicat prima data din pat după operație. Am făcut câțiva pasi prin camera. Am stat internată 3 zile. În salon, Luca a stat cu noi în permanentă. Bineînțeles, ca toți românii, pentru liniște și siguranță am dat bani ginecologul, anestezistului și apoi în salon de fiecare dată când se schimba tura asistentelor. Nașterea m-a costat în jur de 2500 lei per total. Una peste alta mă declar mulțumită de condiții, de la curățenie până la personal.

O poveste frumoasă, emoționantă, reală. Oana, îți mulțumesc frumos pentru sinceritate și detalii, dar mai ales pentru timp.