Copilul tău muşcă?

Oare cine are patru dinţi şi muşcă cu ei? Aţi ghicit! Amalia! Cred că majoritatea bebeluşilor trec prin această etapă, e normală, dar lasă urme părinţilor. Când m-a muşcat prima dată Amalia, am ţipat şi am râs. Ea văzând reacţia m-a muşcat şi a doua şi a treia oară. Pentru ea părea distractiv şi eu am râs până când la următoarea, mi-au dat lacrimile. De atunci, muşcatul a devenit un obicei, când nu îi plăcea ceva, muşca. Mai ales de faţă. Cum am scăpat de acest obicei? I-am tot repetat "Nu muşca" şi am atras-o spre o altă activitate, îi dădeam o jucărie sau îi cântam ceva. Am repetat asta ori de câte ori voia să mă muşte. La ea cuvântul "Nu" are însemnătate. De fiecare când face ceva "interzis" sau pune mâna pe lucruri care o pot răni, îi repet " Nu e voie mami". Atunci se întoarce, se uită la mine cu ochi de căprioară şi pune botic. Parcă ar vrea să plângă, dar o fură o altă activitate şi uită. E aşa dulce cum vrea ea să îmi spună să o las să facă ce vrea. E o smecheră mică. După un timp, muşcatul a încetat. Am încercat să nu mai râd, să par serioasă şi să îi explic că mă doare. Cum activitatea nu a mai adus râsete, nu a mai fost distractivă, nu a mai prezentat interes pentru ea. Acum aştept următoare provocare!

O zi călduroasă! >