Viața la 8 luni

Mă plângeam eu până acum că nu am timp de nimic?....nuuuu...de acum începe greul. Mai sunt 3 zile și Amalia face 8 luni și cuvântul potrivit care o descrie e FURTUNĂ. E argint viu, pur și simplu nu stă o secundă locului. Se întoarce pe stânga, pe drepta, stă într-o mână, în fund, vrea o jucărie, după vede cana mea de cafea și decide că vrea neapărat cana pentru a o molfăi. Am luat cana, bun ce mai rămâne? Păi, târât după telecomandă, după telefon, după pisică, care merge mai nou la 5 metri de ea de când i-a tras o palmă zdravănă în cap. Mai nou pisi vine la mine numai după ce inspectează bine și vede că inamicul nu e aproape. Și câte războaie o mai așteaptă. Amalia e foarte interesată de Zumba, dar pisi nu dă doi bani pe ea, sau cel puțin momentan, pentru că Amalia cum o prinde aproape, o articulează. Bineînțeles că nu vrea și nu știe. Pur și simplu vrea să se joace cu ea, dar momentan cele două prințese ale casei nu sunt compatibile. E energie pură toată ziua și abia mai țin pasul cu ea. După o seară cu 4-5 treziri pentru țiți, tot ce îmi doresc dimineața e să dorm până la 12, dar bebelina mă trezește în chicoteli și râsete. Mă caută dacă mai am toți dinții în gură și dacă nu mi-a furat nimeni ochii de seara trecută. Cu greu mă mobilizez, dar de obicei fac față cu brio până vine tati de la lucru, pe care apropo, îl aștept ca pe o binecuvântare. După mai preia el o parte din sarcini și mai am timp să respir, citesc sau să am momente doar pentru mine. Ce am observat mai nou e că e super dependentă de mine, cum ies din cameră plânge. A ajuns să se joace cu o mână pe jucărie și una pe urechea mea sau să adoarmă ținundu-mă de deget, nu cumva să fug. Și când e la tati e cu ochii după mine, atăt timp cât sunt în raza ei, e totul bine. Am noroc că tati e inventiv, îi propune tot felul de jocuri și mai uită de mine, măcar un timp. Cum e viața la 8 luni? Plină de chicoteli, bucurie, jocuri, achiziții noi și e o perioadă mămoasă rău. Mă bucur de fiecare moment, deși dacă aș putea aș dormi și în fund. Dar momentan suntem bine, să vedem ce aventuri ne mai așteaptă la 9 luni.
O seară plăcută! >

Postări populare de pe acest blog

Pune-i căciula că o trage curentul!

Mi-a trebuit un an să mă bucur cu adevărat de copilul meu!

Totul despre alimentaţia copilului