Singură, singurică cu bebe
Bun. Se ia una bucată bebelina mârăită și una bucată mamă panicată și se mută la Oradea, acasă în așteptarea lui tati. După ce am născut și am dat nas în nas cu realitatea am dat fuga la Arad, la mami și tati ca să mă ajute cu bebelina. Soțul fiind plecat, nu m-am simțit în stare să stau singură cu ea, așa că la 12 zile după naștere, am luat tot ce am putut și am dat fuga la Arad. A fost o mișcare foarte bună, pentru că pe lângă că m-am obișnuit cu bebe, am devenit și o gospodina foarte pricepută, urmărind-o pe mama mea și punându-i atâtea întrebări în cât se mira și ea de unde atâta interes. 4 luni au trecut foarte repede și în tot acest timp am primit foarte mult ajutor. În prima lună, mama mea dormea cu Amalia câteva ore în fiecare seară ca să mă pot odihni, mai mereu o adormea ea și la plimbare mergeam mereu însoțită de ea sau de tati. Baie îi făceam cu mami, așa că mă consideram o norocoasă și eram. Mami lucrând pe trei schimburi, am avut timp să mă obișnuiesc cu Amalia în toate i...